Iulișkea

De-al fi de ea îndrăgostit,
O, clasic bard de lângă Po,
Și de i-ai spune-o, Teocrit,
Ea ți-ar răspunde: „nemtodo!”

Cu versu-ți liric sau sublim,
Sentimental sau rococo
Al captiva un serafim,
Pe dânsa însă... „nemtodo!”

Chir, Leocrit, lira să-ți rupi,
Nu face nici un creițar;
Pe dânsa trebuie s-o ciupi,
Nu-i plac poeții — fii husar!

Lucios ca slana de Sibiu,
Obrazu-i alb e ca de caș.
Iar la mijloc trandafiru
Ca cel mai extra papricaș.

În sufletul meu de barbar
Se-ncinge-un dor bizar, adânc
Să-i tai din el și cu muștar
Ca pe o șuncă să-l mănânc!