Iubitei de departe

Gonit de nostalgia-ți, Iubito de departe,
Îmi ocrotisem dorul, de zgomotul barbar
Ce-n răscoliri de patimi creștea pe străzi, în «bar»
Cercând să uit fiorul și dorul ce se-mpatrte.

Purtând al nepăsării seninul obrăzat,
Mai singur stam cu mine acolo. — La o patrte,
Știind c-a mea gândire, de vis nu se desparte,
Priveam la cei ce-azvârlă al fericirii zar.

Ca o pisică albă se-apropie tăcută...
Mlădie ca o creangă subțire de alun...
Îmi dezveli iubirea ca ea de prefăcută,...

Și-n noaptea-aceea, palid cum mă sculam din moarte,
La piept păgân am frânt-o, cu spaimă de nebun
Simțindu-te pe tine, Iubito de departe.