Iubitei (Iosif)

Au fost și alții mai vestiți,
Uitat e azi numele lor...
Dară pe voi, dragi cântece,
Ce vă așteaptă-n viitor?

Trăi-veți când la capul meu
Vor crește buruieni, pustiu...
Cum strunele, cari au plesnit.
Tot mai păstrează sunet viu?

Ci uite-se, nu-mi pare rău,
Tot ce am scris odinioară.
Numai ce scriu de dragul ei,
De-a pururi vreau să nu mai piară.

Trăi-vor aste cântece,
Și-o vor slăvi-o-n rând cu aștrii,
Căci ele-s sfinte, vin din cer,
Din cerul ochilor albaștri.

(Pesta, august 1845)