Imnul nopții

O, nopți, deschideți acu-n tăcere
Cereasca carte ce-nfățișați !
Stele șoptinde, a mea vedere
P-a voastră cale o ațintați !
În aste ceasuri de slavă pline,
Zefiri, a voastre aripi aline !
Pămînte, echole-ți aromează !
Mare, întinde al tău senin,
Leagănă-n sînu-ți cel luciu, lin,
Chipul ce unda-ți învolvorează !
Al său sfînt nume cine îl știe?
Natura glasuri mii a propus,
Ș-o stea pe alta, șoptind, îmbie:
Legile noastre cine ne-a pus?
Unda cu undă se sfătuiește:
Cin'e acela ce ne smerește?
Trăsnetul zice lucind în lume:
Știi cum se cheamă, tu, cel preasfînt?
Însă și stele, om și pămînt
Nu știu să spuie al său chiar nume.