Iazul (Ion Pillat)

O strașină de moară, un iaz întins... și luna
Ca un tăiș de nacru, tăind al apei fir
Și despărțind vremelnic, înaintând întruna,
Al nopților albastru, de-al zilei trandafir.

Fugară înflorire, melodios Ophir,
Lumină nevisată în care câte una
Melancolii coboară văzduhul de safir,
Și inima sonoră își încordează strună...

Pe când pe valuri netezi schimbate în platină,
Spre răsăritul roșu sau asfințitul roz
Alunecând lin, luna de-argint ca o patină
Se-nclină în penumbra înaltului rogoz.