Graetchen

Cucernică, cu ochii-n jos,
Se-ndreaptă-ncet spre catedrală;
Par-că-i un chip de sfântă pală
Cu păru-i blond, nimb vaporos

Frumoasă-i, și sunt ispitit
Să-i spun o mică obrăznicie;
Dar sacra-i nevinovăție
Smerit în loc m-a țintuit.

Tăcere, nervi brutali, nebuni!
Nu profanați gândirea-l castă!
Căci Dumnezeu în cer adastă
Suavele ei rugăciuni...

Oh! du-te, suflet virginal.
Și roagă-te!... Dar o, minune!
În cartea ta de rugăciune,
Zăresc un colț de plic roz-pal!...