Frumoasa greacă

O! cât iubesc frumoasa Greacă
Cu ochii gânditori
De când subt gene lungi s-apleacă
Simți mii de dulci fiori!

Minune ne-asemănată,
Cu ce te-aș potrivi?...
Chiar Dumnezeu, numai o dată
La tine de-ar privi,

Cuprins de-o patimă-omenească,
Lăsându-și raiul sfânt,
S-ar face om să te iubească,
Schimbându-și bolta sa cerească
Pe-o palmă de pământ!

1878 Sept. 8, Buc.