Frumoasă lună

Frumoasă lună, dac-al meu înger
N-a uitat încă numele meu,
Atunci în pieptu-i simte ca mine
Dorul același adânc și greu!

Frumoasă lună, pe-a sa privire
Dacă se-ntinde un groaznic nor,
Ceața Durerii, atunci ca mine
Varsă-n tăcere plângeri de-amor!

Frumoasă lună, dacă și-n visuri
Se mai gândește și la poet,
Atunci ca mine, la miez de noapte,
Cântă-al iubirii adânc secret!

Frumoasă lună, dacă în inimi
Același flăcări arzând simțim,
Atunci pe buze e scris, de sigur,
Cuvântul dulce: „Noi ne iubim!”

1884.