Fior de moarte
E pace peste dealuri
Și umbre mari pe văi;
Visează, dorm și uită
Și buni și răi...
O margine de lună
S-arată printre nori,
Și aurul ei cade
Pe crengi și flori...
Un fîlfîit de aripi
S-aude cînd și cînd,
Sau murmurul fîntînei
Duios și blînd...
Și, totuși, de-o tristețe
Adîncă mă-nfior:
Natura-n veci e-aceeași,-
Eu-s călător!...
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.