Farmec

Am poposit o noapte, vere,
La o cîrciumăreasă-n sat,
Și, arz-o focu de muiere,
     Pe semne că m-a fermecat:
Din bun creștin mă-nchin cu stînga,
Și tot la ea m-ași îndruma;
Și nu mi-e că i-am lăsat punga,
     Dar i-am lăsat și inima...

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.