Era o zi-norată...

Era o zi-norată...
Și vântul șuiera,
La recea lui suflare
Copacul.... tremura!

Dar soarele de-o dată
Ivindu-se din nori,
Natura să-nfășoară
Cu-n farmec blând de flori!

*

Eram mâhnit și-n suflet
Purtam suspinul trist,
Ce m-adăpa cu fiere,
Ca jidovii pe Crist.

Speranța, de o dată,
Luci în pieptul meu
C-o față zâmbitoare
Privii spre Dumnezeu!