El — ei(2)

Primii fulgi de-omăt pe streșini par lumini de lună plină,
Și e noapte cristalină sub un cer cu disc solar.
Alb și rece e ca luna, soarele ce-atâta jar
Ne aprinse odinioară în văpaia de lumină.

Vin, sporesc, prelung răsună goarnele de vânători,
Dar se potolesc cu-ncetul. — Doarme tot acum. — Ascultă
Cum în pivnițe-ncuiate, zăvorit cu grije multă
Numai vinul nou mai cântă spumegând prin zăcători.