Dublu catren

Poetul, singur, sta sub plapumă.
Mâncase-n seara aceea un fistic
Și chema muza, ce-i zicea: Taci, mă,
Pot eu să mă cobor la un calic?

N-ai nici măcar un corn pe farfurie
Și nici cărbuni în soba cu mangal!
 Și, totuși, o să-ți fac un madrigal,
O, muza mea cu rochie fistichie!