Dragoste lângă pom de Crăciun

Lângă pom cu vedenii din păduri,
Inger drept ca spada, stâlp de argint curat.
Curgea linia ta, ca un fir ce arde,
Printre degete de brad înfășurând trup de flori.
Printre lumini aureola și alți sori.

Revăd, revăd, zâmbetul de-altădată,
Zâmbetul tău dela Crăciun.
O! așa, praf de aur în soare...
Cu brad, nematerializat, înger bun,

Cu aripi, cu trup greu ca neaua...
De supranaturalul lor se mirau.
Printre lumini aureola
Și ochii tăi triști, așa cum erau.