Din dragoste de oameni

Din dragoste de oameni neînvinsă,
am scris aceste poeme,
Cetitorule, nu te teme,
Dacă ți-i inima faclă stinsă.

N-or s-o învie vorbe-nflăcărate,
Dar sunt și alții care-au murit,
pentru lumină, pentru dreptate.
Lor li se-nchină gândul meu smerit.

Ca la prieteni veșnici mă gândesc
la cei plecați asupra muncii lor,
la gestul larg, la chipul gânditor
al oamenilor, care făuresc

o lume nouă, din ruini și moarte.
Auzi-mă dar, frate de departe,
și-ntinde-mi mâna peste morminte.
Cu veacul să pășim înainte.