Desrobirea țiganilor
Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de libertate,
Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!
Te slăvesc, o! zi măreață pentru patria-mi iubită,
Tu ce-arăți ochilor noștri Omenirea desrobită!
Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!
Te slăvesc, o! zi măreață pentru patria-mi iubită,
Tu ce-arăți ochilor noștri Omenirea desrobită!
Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie,
Sub asprime plecând capul unui neam în osândire!
Dar românul cu-a sa mână rumpe lanțul de robie,
Și țiganul, liber astăzi, se deșteaptă-n fericire!
Sub asprime plecând capul unui neam în osândire!
Dar românul cu-a sa mână rumpe lanțul de robie,
Și țiganul, liber astăzi, se deșteaptă-n fericire!
Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă!
Azi în pept inima-mi crește! azi e viața mea frumoasă,
Căci la glasul libertăței văd Moldova deșteptată
Și la glasul Omenirei o simțesc induioșată.
Azi în pept inima-mi crește! azi e viața mea frumoasă,
Căci la glasul libertăței văd Moldova deșteptată
Și la glasul Omenirei o simțesc induioșată.
Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie,
O! Moldovo, țară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate!
Brațul tau ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie,
Ție insăși pregătește viitor de libertate!
O! Moldovo, țară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate!
Brațul tau ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie,
Ție insăși pregătește viitor de libertate!
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.