Desiderate

Ce invențiune tristă
E viața! Ce pe dos!
Absolutul nu există!
Nu-i desăvârșit Frumos!
În idila cea mai castă,
Vei găsi catran și proză,
Când din angel faci nevastă.
Cea mai parfumată roză
Are spini, — păi, să nu-njur?
Cea mai dragă dintre fete
Are — o mamă — grav cusur!
Dulce vinul de mischet e
Mai ales când e și vechi,
Dar a doua zi — o, Cer! —
Zeamă acră de curechi,
Capul grei par-că-i de fier,
Polița este, firește,
Bun mijloc de existență,
Dar un lucru te-ngrozește:
Polița — are o scadență.
Trenul e o născocire
Din cele mai excelente.
Are-n schimb — nenorocire! —
Pleoșnițe și accidente.
Minunată-i căsnicia,
În doi bine-i a trăi;
Dar îți strică bucuria
Coșnița d-a doua zi.
.........................................
Doamne, nu se poate oare
Ca să mai repari puțin
Tot ce mișcă azi sub soare?
Dă-ne roze fără spin
Și neveste fără soacră;
Doamne, fă ca, după chef,
Să nu mai bem varză acră;
Fă partide fără șef.
Trenuri fără accidente,
Poeți buni, dar fără plete,
Negoț fără falimente,
Presă fără de gazete,
Păr bogat fără mătreață,
Doamne, fă ca astă viață
Tristă să devie rai,
Și mai dă-ne — și-ți dăm pace —
Slujbe fără suprimări...
Doamne! fă să putem face
Făr-de nici un ou jumări!