Deschide pleoapa

    Deschide pleoapa ochilor când lângă tine vin
    Deschide-o larg precum o scoică dezghioci
    Și-nfige-n mine ca o lance al primăverilor senin
    Să-mi amuțească brusc ale tăcerii voci.

    Cerul ochilor tăi e atât de larg
    Că-mi plimb privirea-n ei și cu băgare de seamă
    Cum aș merge cu o cupă scumpă pe care mi-ar fi teamă s-o sparg,
    Da, mi-ar fi teamă.

    Privindu-te, eu simt imensitatea unui nou haos,
    Și sufletul mi-e ca o statuie care cunoaște doar repaos ;
    Gânduri ciudate – ca priveliștile pe geamul unui tren –
    Fulgerătoare prind în mintea mea să se înșire.
    Deschide pleoapa ochilor tăi obsedanți ca un refren,
    Căci doar când te privesc, zăresc că am și eu privire.