Depresie nouă

cunosc femeia
care minte-n poeme
cum se
macină viețile
orbilor
rătăciți printre
cărți
mirosind a literatură
și imaginația
scriitorului ratat și
pervers o cunosc
și
primul jurământ
și
ultimul
dar
nu
mi-e milă de
povestea cu
doi hoți de
suflete când
ultimul tău
sărut bate la
poarta uitării

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.