De mult

De mult, de mult m-a părăsit
Și mi-a lăsat drept moștenire
Un chin adânc, dar îndulcit
De-o scumpă, vecinic-amintire.

Când doară-mparte ori-ce dar
Postelniceasa de viață,
Nu-ți dă dulceață far-amar,
Dar nici amar fără dulceață.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.