Cucoarele (Iosif)

Satu-i strîns în bătătură,
Cîntă, joacă, chefuiește...
Sună toba ; plin dulapul
     Se-nvîrtește.

În văzduh e-atît albastru !
În senin e-atîta soare !
Înnegresc departe stoluri
     De cucoare...

Vin copiii-n fuga mare,
Iese lumea-n drum grămadă,
Un moșneag ridică mîna
     Să le vadă...

Dă din cap, zîmbind, clipește
Și îngînă veteranul :
Le-oi mai apuca eu oare
     Și la anul ?...

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.