Cel mai frumos…

Pe ploaie, pe senin, sau pe ninsoare,
    În zdrențe, blonda Lara
Din curți în curți pășește gânditoare.
    Purtând sub braț ghitara.

Nu-i nimeni să se-ndure sau să-asculte
    De cerșetoare-afară
Pe cine să-l atragă-atât de multe
    Jelanii pe ghitară!...

Dar un drumeț ce auzise numa
    Cântări de veselie,
Și care umblă sfâșiat acuma
    De-o suferință vie,

Își odihnește în pavaj toiagul
    Și-o clipă-l umple plânsul:
O, glas al foamei, te-a-nțeles pribeagul
    De când te zbați și-ntr-însul!...

Căci astfel e sortit o ironie.
    A zilelor de mâine!
Cel mai frumos din cântece să fie
    Un strigăt pentru pâine...