Cantilenă

Iubita mea e moartă
Și-n păr c-un trandafir,
Încet, încet, o poartă,
Un dric spre cimitir.

Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin,
Purtând la gât sub salbă
O cruce de rubin.

Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu,
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă și un viu.