Ca amintire...

Divina mea bucătăreasă,
O unguroaică durdulie,
Avea un păr ca de mătasă
Și ochii plini de poezie.

Părea o drăgălașă zână
Din basme-aievea întrupată
Spre a-mi găti cu alba-i mână
Cea mai superbă marinată.

— „Îndură-te, crudelă Roză,
„Fii milostivă și cuminte:
„Voiesc să uit a vieței proză
„În sărutarea ta fierbinte!“

Dar ea, ne-ndurătoare, rece,
Mi-a zis: — La mine ai borbat,
„Nem larma, alt-fel mâine plece
„Și spui la Ianoș ce-ntemplat !“

...Sa dus infama fără vorbă,
Dar mi-a lăsat ca amintire,
În ziua-aceia chiar, în ciorbă...
O buclă blondă și subțire!