Cîntec (Iosif, 5)

Singur și robit de jale,
Mîngîiam un dor ascuns :
Mi-ai ieșit atunci în cale,
Mi-ai zîmbit — și-a fost de-ajuns.

Brațele, ca niciodată,
Dornice mi s-au deschis :
Inima de-atunci mi-e dată
Și trăiesc un mîndru vis.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.