Cîntec (Iosif, 4)

Vezi, dragii oaspeți le-au venit,
Și pomii toți s-au premenit
            De sărbătoare.
Grădina-i templu plin de zvon,
Albina-i psalt, și orice floare —
            Un sfînt amvon.

Sub streșini cuiburile vechi
Ascund iar vesele perechi
            De rîndunele,
Și cuiburi nouă se clădesc,
Iar eu, furat de-un vis, privesc
            Zîmbind la ele.

O, spune-mi, dragă rîndunea,
Ce zbori mereu în preajma mea,
            Tu șii mai bine :
O să-mi ajute Dumnezeu
Să-mi pot alcătui, ca tine,
            Un cuib al meu ?