Cântecul meu

Iată mândra primăvară!
Nu fii trist! te veselește! —
O grădină-i al tău suflet,
Un câmp vesel ce-nflorește! —

În deșert ea vine iară!
Voiu fi trist, în veci mâhnit;
Nu-i grădină al meu suflet,
Nu-i câmp vesel, înflorit. —

Și în el de crește-o floare,
Crește numai pe-un mormânt,
Și e tristă la coloare,
Cum e versul, ce îl cânt.