Cântecele creațiunii/6

«Materialul, stofa poeziei,
Nu poți așa oriunde s-o găsești;
Nu-i zeu să facă lumea din nimica,
Cum văd că fac poeții pământești.

Zidii pe om din tină cum putui,
I-am dat apoi din sufletu-mi scânteie
Și din grăsimea coastei stângi a lui
Făcui cu drag și splendida femeie.

Zidii tot astfel cerul din pământ
Și din femeie îngerul ceresc,
Căci stofa-și are prețul ei întreg
Din arta celor cari o croiesc».