Cântec de drum

Când am pornit, știam doar că-i departe
Și-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu știam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi și vechi, bătătorite
De-atâția mulți porniți ’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea ―
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată ― bat-o focul ―
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
― Unde-aș fi fost de nu m-aș fi oprit
Și nu mi-aș fi vândut ei tot norocul?...