Bujorul

„Frumușică copiliță,
Cu dulci stele în cosiță,
Fii-mi mie drăguliță;
Căci de cînd tu ai venit
Din locașu-ți înflorit
Niciodată n-ai iubit.
Să te fac nemuritoare
Prin cîntări desfătătoare,
Prin iubiri răsfățătoare!”

– Nu se poate, voinicele,
Să dau floarea vieții mele
Pentru cîntecele tele.
Să am inimă de dat,
Buze dulci de sărutat,
Aș alege-un împărat!
Astfel zice, apoi zboară
Ca o stea ce se coboară
Iar voinicul făr' noroc
Varsă lacrimi de foc,
Pîn' ce dreptul ursitor
Îl preface în izvor;
Iar pe fata făr' amor
O preface în bujor;
Floare mîndră, răpitoare,
Însă nemirositoare.

De-atunci cîte fetișoare
Au un suflet urîcios,
Se fac toate florioare,
Florioare făr' miros.