Balcic (Ion Pillat, 1940)/Prinos

Ți-aduc migdale verzi ca ochii tăi,
Ca inima smochine pârguite?
De patimile verii: să le iei
Plocon în palma mânilor lipite.

Ia strugurele galben de gând greu
Din fagurii amurgului de miere
Și rodii sângerând ca dorul meu:
Le soarbe răcoroasa lor durere.

Le bea lumina vie ca un vin,
Le stoarce sucul anilor pe plajă.
Și-au îndulcit amarul lor deplin
Să guști, învolburato, zi de vrajă.

Nu vreau în schimb șoptiri, nici legământ.
Puțină spumă doar să-mi dai simbrie:
Din cer o duse valul pe pământ,
Îmi lasă’n mâni comoara ei pustie.