Balcic (Ion Pillat, 1940)/Piatră

Mai albă ca brațul ales,
Brăzdată de-o vână viorie,
Pe plajă în zori am cules
O piatră rotundă și vie.

De unde adusă nu știu
De val, din ce peșteri străine:
De poartă un smalț străveziu
De vis dezgolit pentru tine.

De unde venită, de simt
În juru-i ostroave cu palme
Și zări cu amurguri de-argint
Pe apele calde și calme.

Din ea voi ciopli idol sfânt,
 Zeu tânăr ce crește din mare,
Lovind-o cu daltă de vânt,
Spălând-o cu spume amare.

Privește-mi copilul din flori,
Născut din credință și sânge:
Ard ochii ca marea în zori
Și părul în valuri se frânge.

Ți-l dau! Nu te-atinge de el
Cu mână semeață, că scapă
Topit într’o piatră la fel
Cu cele uitate de apă.