Aquarele/Muncitorilor

MUNCITORILOR
— Cu prilejul serbăreĭ internaționale de 1 Maiŭ —

In Maiŭ, cînd rozele ’nfloresc,
Scăldate ’n aurul din soare,
Popoarele sărbătoresc
A munceĭ sfîntă sărbătoare;
Și ’nbătrînita omenire
In nedreptăți și în durerĭ,
E tînără ca ’ntreaga fire,
Sub cerul dulceĭ primăverĭ!

Noroadele, prin cugetare,
In ziua asta ’șĭ dau cuvînt,
Să șteargă tronurĭ și hotare.
Să fie pace pe pămînt;
Destule urĭ, destule patimĭ
Ne-au dus l’acelașĭ crud omor; —
Săraciĭ nu maĭ au nicĭ lacrimĭ
Să ’șĭ plîngă chinurile lor…

Și pînă cînd să ni se spună
Acelașĭ vechiŭ cuvînt nebun:
Că viața ’ĭ rea?.. Se face bună
Atuncĭ cînd omul este bun!
Pămîntul este larg să ’ndemne
Pe orĭ-ce om a-șĭ lua un loc,
Și fie-care să ’șĭ însemne
Pe el o brazdă de noroc!

Din idealurile voastre,
O, visătorĭ flămînzĭ și goĭ,
Vor răsări, ca niște astre,
Senine lumĭ cu oamenĭ noĭ;
Și ’n vremile acele sfinte
Pămîntul poate va fi raiŭ:
Vor răsuna maĭ dulcĭ cuvinte
In cîntecile lor de Maiŭ!

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.