< Aquarele
Aquarele/Ciobanii
CIOBANIĬ
Ciobaniĭ stau în jurul vetreĭ,—
Afară’ĭ negură și moĭnă.
— „Mă, Miule, grăește unul,
„Ce staĭ așa?… ĭa zi o doĭnă!”
Afară’ĭ negură și moĭnă.
— „Mă, Miule, grăește unul,
„Ce staĭ așa?… ĭa zi o doĭnă!”
Heĭ! de-asta’ĭ arde luĭ acuma!…
El singur doar îșĭ știe halul…—
Sfios și necăjit răspunde:
— „Cu ce să cînt?… că n’am cavalul…”
El singur doar îșĭ știe halul…—
Sfios și necăjit răspunde:
— „Cu ce să cînt?… că n’am cavalul…”
— „Dar unde’ĭ, mă?” — „Unde să fie?…
„L-a frînt boĭeru pe spinare-mĭ;—
„Dar și eu ’n gîndul meu, de ciudă,
„I-am tras o ’njurătură, barem!”
„L-a frînt boĭeru pe spinare-mĭ;—
„Dar și eu ’n gîndul meu, de ciudă,
„I-am tras o ’njurătură, barem!”
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.