< Aquarele
Aquarele/Cît o viață
CÎT O VIAȚĂ…
Ne-am întîlnit pe-o vreme tristă,
Și, plinĭ de ploaie și noroĭ,
Cu ’ncredere ne-am luat de mînă,
Pornind spre casă amîndoĭ.
Și, plinĭ de ploaie și noroĭ,
Cu ’ncredere ne-am luat de mînă,
Pornind spre casă amîndoĭ.
In cameră un frig de moarte…
Ea m’a ’ntrebat din ochĭ: rămîĭ?—
Și-am împărțit, străinĭ și singurĭ,
Acelașĭ rece căpătăiŭ.
Ea m’a ’ntrebat din ochĭ: rămîĭ?—
Și-am împărțit, străinĭ și singurĭ,
Acelașĭ rece căpătăiŭ.
Și unul altuĭa povestea
Viețeĭ noastre ne-am șoptit:
Ea tot-d’a-una neiubită,
Eu tot-d’anna neiubit…
Viețeĭ noastre ne-am șoptit:
Ea tot-d’a-una neiubită,
Eu tot-d’anna neiubit…
C’o dureroasă voluptate
La sîn ca doĭ copiĭ ne-am strîns,
Și’n noaptea aceea, cît o viață,
Am plîns… și ne-am iubit… și am plîns…
La sîn ca doĭ copiĭ ne-am strîns,
Și’n noaptea aceea, cît o viață,
Am plîns… și ne-am iubit… și am plîns…
Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.