Adâncuri

Ce liniștit surâde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Când ceru-albastru se răsfrânge
În unda lui scânteietoare.

Și-n fundul lui, noroiul negru
Ascunde lupte îndârjite.
Sunt mii de vieți ce se frământă
Sub clarul apei adormite.

Și noi zâmbim cu-nșelătoarea
Seninătate-a unor unde.
Ce calmi părem! Dar câte patimi
Adâncul inimii n-ascunde!