Același farmec

La Nord, în țările ploioase,
Cu melancolice popoare,
Sunt visători ce plâng și sufăr
       De nostalgii de soare...
Și, rar, când cerul le trimite
O rază caldă, o zâmbire,
În loc să cânte, să renască,
       Ei mor de fericire...

În lumea visurilor mele,
Pustii ca niște serbezi aștri,
Eu plâng de dulcea nostalgie
       A unor ochi albaștri...
Și știu că o privire numai
De-ar fi asupră-mi să coboare,
Ea ar avea același farmec
       Ca razele de soare...