Ție

Uitarea stearpă m-a robit
Și nu-mi mai este dor,
Ca-n vremurile din trecut,
De zilele ce mor.

Și-n locul dragostei de-atunci
Și-a patimei nebune,
Pe vatra inimei simțesc
O pată de cărbune...

Iar când în cale-mi te-ntâlnesc,
În fața mea când vii,
Din ochii mei lacrimi de curg –
Curg lacrime pustii...