Înainte!

Un paradis pierdut e orice oră,
Dar nu te mai întoarce spre trecut:
Trecutul nu cunoaște auroră –
Ci-ndreaptă-ți carma spre necunoscut,
Căci un pilot stă pururea la proră.

Pe marea asta-a vieții zbuciumată,
Ce peste tot o-nvăluie misterul,
De vrei să afli cale-adevarată,
Ca-n roza vânturilor corăbierul,
În inima ta proprie o cată.

Sirene-or încerca să te înșele,
Dar tu urmează-ți drumul tău spre larg.
Nu te lăsa ademenit de ele :
Ca Odiseu legat strâns de catarg,
Nu căuta-n adâncuri, ci spre stele!

Din calea ta o clipă nu te-abate,
Nu mai căta pe unde ai trecut –
Nu plânge-a tale pânze sfâșiate,
Ci stăruiește spre necunsocut,
Oricâte uragane te vor bate.

Iar dac-o fi ca totuși să te-ngroape
A valurilor răzvrătită turmă –
Nu părăsi pe cei ce-ți sunt aproape:
Fă tot ce poți ai tăi măcar să scape
Și caută să mori cel de pe urmă!

Cumpăna, nr 1, 29 noiembrie 1909