În preajma nopții

În argintate zale
Pâraiele s-au prins...
Pe-a stelelor petale
Argint brumat a nins...
Ce țară de lumină
Visează luna plină?..

A înflorit cu stele
Al nopților copac...
Și dorurile mele
În taină se desfac
Ca flori pe o tulpină,
Lumină cu lumină...

În pacea nevisată,
De ce mi s-a trezit
O inimă curată,
Și-n zbor nețărmurit
Un suflet de lumină
Senin ca luna plină?

Când trupul ce mă poartă,
De-acuma duce trist
Iubirea lui: o moartă
Cu ochi de ametist,
O moarte fără vină
Spre vecinica lumină.

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.