În noaptea de 10 mai

E zece mai... Iluminații...
Ăst miez de noapte pare-amiazi.
Scînteie mii de constelații
Printre ghirlandele de brazi.

Orașele-s iluminate
În chip atîta de feeric,
Că, prin contrast, bietele sate
Zac și-n mai negru întuneric.

Au fost și-n satele sărace
Iluminații... N-ar mai fi !
Arzînd, bogatele conace
Schimbau și-acolo noapte-n zi.

Și totuși, nu ne-nvățăm minte !
Tot lux ! Tot fast ! Deșertăciuni
Ce fac dintr-un popor cuminte
Un vast ospiciu de nebuni.

O, stingeți lămpile acestea:
Îmi face rău lumina lor !
Căci ele mi-amintesc povestea
Cea tragică a satelor...

Privind mulțimea ce se strînge
Sub lampioane ce sclipesc,
În roșul razelor văd sînge
Nevinovat și românesc !