În noapte (Octavian Goga)

Acuma când în noapte la tine gându-mi port
Mi-e sufletul o casă din care-ai dus un mort,
Tot mai plutește încă fiorul stinsei vieți
Sunt urme de răsuflet ce-s scrise pe păreți...
Dar e atâta umbră în golul ce-a rămas
Și-atâta întunerec se lasă ceas cu ceas
Că dornic să se spargă pustiul mut și sec
Aș vrea să-mi nărui casa, s-o nărui și să plec...

Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.