În Cișmegiu

Un colț de natură văzut prin prisma unui temperament imparțial, orele 6 dimineața —

Pe cer, spre răsărit,
Un glob s-apriade, roșu;
Un vistavoiu grăbit
Se duce-n târg cu coșu.

Un țintizoi stingher
În tei își drege versu;
Un comisioner
Citește „Universu“.

Rozalbei dimineți
Îi simt subtil parfumu;
Un cârd de precupeți
Au ocupat tot drumu.

Pe lacu-albastru clar
Plutesc lebezi ușoare,
Broscoiul solitar
Orăcăie la soare.

Sublim! Nemaivăzut!
O vrajă-ncet mă fură;
Eu beau lapte bătut
Și te admir, Natură!