Imperiul Sasanid

Imperiul Sasanid
Sasanizi
Imperiul sasanid
Eranșaar (اشکانیان)
←  – →
DrapelStemă
Imperiul sasanid la apogeu, în 610 d.Hr.
CapitalăArdacir-Huara (inițial)
Ctesifon
Limbăpersă
ReligieZoroastrism, Creștinism, Iudaism, Budism, Hinduism
Guvernare
Formă de guvernareMonarhie
Șah 
 - 224-241Ardașir I⁠(d) (primul)
 - 632-651Yazdegerd al III-lea (ultimul)
Istorie
Fondare224 d.Hr.
Invazia arabă651 d.Hr.
Economie
MonedăDrahmă

Imperiul Sasanid sau Imperiul Persan Sasanid ('Ērānșaar' sau 'Ērān' în persana medievală) a fost ultimul imperiu persan preislamic, condus de dinastia sasanidă între 224 d.Hr. și 651.[1][2] În anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de Califatul rașidun. Imperiul Sasanid, succedând Imperiului Part, a fost o putere în Asia Centrală și Orientul Apropiat, amenințând granița romano-bizantină timp de aproximativ 400 de ani.[3]

Imperiul Sasanid a fost fondat de Ardașir I⁠(d), după înfrângerea ultimului rege part Artabanus al V-lea. La întinderea maximă în secolul al VII-lea, sasanizii controlau teritorii actualelor state: Turkmenistan, Uzbekistan, Afganistan, Yemen, Oman, Israel, Liban, Siria, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, și părți din: Kazahstan, Pakistan, India, Rusia, Arabia Saudită, Egipt, Libia, Kârgâzstan și Tadjikistan.[4] Conform legendei, întemeietorul Imperiului sasanid a fost Derafș Kaviani.[5]

În Antichitatea Târzie, perioada Imperiului Sasanid este considerată o perioadă importantă pentru cultura iraniană înaintea cuceririi musulmane.

Politica externă

Relația cu popoarele nomade

Persia sasanidă era învecinată la nord cu o mare porțiune a Marii Stepe. Cu toate că Munții Caucaz reprezentau o puternică frontieră de încredere, aceasta a fost de-a lungul timpului trecută de mai multe ori, fie prin Cheile Darial, fie pe malul Mării Caspice. Frontiera din Asia Centrală era cu mult mai slabă și necesita, de asemenea, protecție. Din acest motiv una dintre principalele priorități ale politicii externe sasanide a fost protecția frontierelor nordice împotriva barbarilor nomazi, care ar fi putut amenința stabilitatea imperiului.[6]

Note

  1. ↑ (Wiesehofer 1996)
  2. ↑ „A Brief History”. Culture of Iran. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ (Shapur Shahbazi 2005)
  4. ↑ West, Barbara A, (). Encyclopedia of the Peoples of Asia and Oceania. Facts on File. p. 662. ISBN 978-0816071098.
  5. ↑ Khaleghi-Motlagh, Derafš-e Kāvīān
  6. ↑ Brown, pp. xii-xiii

Bibliografie

  • Brown, P; The rise of western Christendom; Triumph and diversity, A.D. 200-1000, Malden, Wiley-Blackwell, 2013;
  • Mackenzie, David Neil (), A Concise Pahalvi Dictionary (în Persana), Trandus de Mahshid Mirfakhraie, Tehrān: Institute for Humanities and Cultural Studies, p. 341, ISBN 964-426-076-7 
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.