Principiul superpoziției

În fizică și în teoria sistemelor, principiul superpoziției (sau principiul suprapunerii) exprimă faptul că, pentru orice sistem liniar răspunsul generat la un moment dat și la o anumită poziție de către mai mulți stimuli este egal cu suma răspunsurilor generate de fiecare stimul în parte. Printre domeniile în care se aplică acest principiu se pot enumera: studiul radiațiilor electromagnetice, optica, mecanica cuantică.

Aplicații

Mecanica clasică

Un caz particular al acestui principiu îl constituie principiul suprapunerii forțelor din mecanica clasică:

Dacă mai multe forțe acționează în același timp asupra unui corp, fiecare forță produce propria sa accelerație în mod independent de prezența celorlalte forțe, accelerația rezultantă fiind suma vectorială a accelerațiilor individuale.

\sum _{i=1}^{n}{\vec {F}}_{i}=m{\vec {a}}

Mecanica cuantică

Un sistem cuantic, care este descris de funcțiile de undă $\Psi _{i},i\in \{1,2,,\cdots ,n\}$ în stările cuantice $i\in \{1,2,,\cdots ,n\}$ , atunci o stare posibilă a sistemului este descrisă de funcția:

\Psi =\sum _{i=1}^{n}a_{i}\Psi _{i},

unde $a_{i}i\in \{1,2,,\cdots ,n\}$ sunt amplitudinile funcțiilor de undă.

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.