Plinius cel Bătrân

Plinius cel Bătrân
Date personale
Născutanii 20 d.Hr.[1][2][3][4][5]
Novum Comum⁠(d), Galia Cisalpină, Roma Antică[1][6][7][4][8]
Decedat79 d.Hr. (59 de ani)[9][2][3][8][6]
Stabiae, Imperiul Roman[1][6][7][4][8]
Cauza decesuluimoarte accidentală[*]​ (Erupție vulcanică)
PărințiGaius Plinius Celer[*][[Gaius Plinius Celer (father of Pliny the Elder)|​]]
Marcella[*][[Marcella (mother of Pliny the Elder)|​]]
Frați și suroriPlinia Marcella[*][[Plinia Marcella (sister of Pliny the Elder and mother of Pliny the Younger)|​]]
CopiiPlinius cel Tânăr
Ocupațiescriitor
istoric
naturalist
militar
poet
filozof
istoric de artă
funcționar public[*]​
comandant militar[*]​
Locul desfășurării activitățiiRoma Antică[10]
Limbi vorbitelimba latină[11][12]
limba greacă veche
Activitate
RudePlinius cel Tânăr 
Profesor pentruPlinius cel Tânăr 

Plinius sau Pliniu cel Bătrân, (în latină : Gaius Plinius Secundus, sau Plinius Maior), (n. 23, Novum Comum (Como, Italia) - d. 24 august 79, Stabies (în latină : Stabiæ). A fost un important și renumit erudit al Imperiului Roman.

Viața și opera

Plinius, zis „cel Bătrân”, (pentru a nu fi confundat cu nepotul său, Plinius cel Tânăr senator roman și scriitor, care a descris moartea unchiului său) s-a născut în orașul Como, la malul lacului Como, într-o familie de crescători de cai. După moartea tatălui său, Gaius Plinius Cæcilius („Chiorul”) Secundus a fost crescut de sora sa mai mare, Plinia.

Plinius face carieră în cavaleria romană, sub comanda lui Equitum, inclusiv în provincia Germania superior, fiind numit și procurator. Îi însoțește pe împărații Vespasian și Titus în campaniile militare din Germania.

Cea mai cunoscută, și singura păstrată, este opera lui Plinius despre științele naturale „Istoria Naturală” (în latină -genetiv: Naturalis Historiæ), o enciclopedie alcătuită din 37 de volume, de neprețuită valoare, ce ne transmite cunoștințele naturale, antropologice, artă, medicină, din lumea animală și vegetală, cosmologie, botanică, prelucrarea metalelor, fiziologie, zoologie și mineralogie din acea perioadă. Primele zece volume vor fi publicate după moartea sa.

A mai descris în lucrările sale războaiele romanilor cu popoarele germanice, o prezentare a istoriei Romei în 31 de volume, continuând opera istoricului roman Basus din anul 47. Istoricul roman Tacitus a folosit mai târziu lucrările lui Plinius.

Decesul

Plinius cel bătrân moare la erupția vulcanului Vezuviu, la data de 24 august 79 (e.n.), sufocat de gazele toxice emanate. El era atunci prefectul flotei romane în Misenum. În momentul erupției el se găsea pe puntea unui vas în estuarul orașului Pompei, împreună cu Plinius cel Tânăr nepotul său, senator roman și în același timp scriitor, care a relatat moartea unchiului său. „Celor doi, aflați se pare pe o corabie, le-a fost dat să vadă de la distanță cum se cutremură Vezuviul, după care din vârful muntelui țâșnește un nor de fum gros, însoțit de o revărsare de lavă și pietre. Un râu gros de noroi fierbinte a început să îngroape cele două orașe din apropiere: Pompei și Herculaneum. Vaporii nocivi au ucis păsările din zbor și numeroase alte ființe vii. Pliniu cel Batran a decedat, sufocat de vaporii toxici, dar nepotul sau s-a salvat.”[13].

Citate atribuite lui Plinius cel Bătrân

  • "In vino veritas" (În vin este adevărul) din (Naturalis historia)
  • "Nulla dies sine linea" (Nicio zi pierdută fără rost) din (Naturalis historia)

Referințe

  1. 1 2 3 ПЛИ́НИЙ СТА́РШИЙ, Marea Enciclopedie Rusă, accesat în
  2. 1 2 PLINIO il Vecchio, Enciclopedia Treccani, accesat în
  3. 1 2 Plinius, Nationalencyklopedin, accesat în
  4. 1 2 3 Plinius (der Ältere), Lexiconul de istorie al Elveției, accesat în
  5. ↑ Pliny the Elder, World History Encyclopedia, accesat în
  6. 1 2 3 Plìnio il Vecchio, Enciclopedia on line, accesat în
  7. 1 2 Plinio il Vecchio, Dizionario di storia[*]
  8. 1 2 3 PLINE L'ANCIEN (23-79), Encyclopædia Universalis, accesat în
  9. ↑ Cayo Plinio Segundo, Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, accesat în
  10. ↑ Czech National Authority Database, accesat în
  11. ↑ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ↑ Czech National Authority Database, accesat în
  13. ↑
        • Mari catastrofe din trecutul Pământului - O tragedie preistorica

Bibliografie

  • Plinius cel Bătrân (Plinius Maior), trad. - Dinu Tudor și Costa Ioana (Univ. București): Naturalis historia, colecția Polirom.

Surse externe

  • Plinius cel Bătrân: Istoria Naturală - fragmente privind Dacia, I(III,IIII),47. Cartea a IV-a cuprinde așezarea geografică, neamurile...Daciei, Sarmației, Sciției, a insulelor din Pont, „Izvoare privind istoria Romîniei”, Editura Republicii Populare Romîne, București, 1964,
  • Popovici, Iulia: Cronica Traducerilor: Pliniu cel Bătrîn, România Literară, nr. 49, 2001, Arhivat în , la Wayback Machine..
Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.