Maria de Anjou

Maria de Anjou (14 octombrie 1404 – 29 noiembrie 1463)^[3] a fost regină consort a Franței în perioada 1422 - 1461 prin căsătoria cu regele Carol al VII-lea al Franței. Mama ei, Iolanda de Aragon, a jucat un rol principal în ultima fază a Războiului de O Sută de Ani.

Familie

Maria a fost fiica cea mare a lui Ludovic al II-lea de Anjou, rege al Neapole și Siciliei și a soției acestuia, Iolanda de Aragon. Bunicii patreni au fost Ludovic I de Anjou, rege al Neapole și Maria de Blois, Lady de Guise. Bunicii materni au fost Ioan I de Aragon și Iolanda de Bar. Maria a avut cinci frați, printre care și Ludovic al III-lea de Anjou și René de Anjou. Una dintre nepoatele ei a fost Margareta de Anjou, regină consort a Angliei, soția regelui Henric al VI-lea al Angliei, care a fost de jure rege al Franței din 1422 până în 1429.

Căsătorie

Maria s-a căsătorit cu vărul ei de-al doilea, regele Carol al VII-lea al Franței în aprilie 1422 la Bourges (ambii erau strănepoți ai regelui Ioan al II-lea al Franței și a primei lui soții, Bonne de Boemia), și a devenit regină consort deși Carol nu a fost încoronat rege până la 17 iulie 1429 la Reims.

Victoria soțului ei în Războiul de O Sută de Ani se datorează în mare parte sprijinului pe care el l-a primit de la familia Mariei, în special din partea mamei ei, Iolanda de Aragon. Deși Maria și Carol au avut 14 copii, afecțiunea soțului ei a fost îndreptată către metresa lui, Agnès Sorel.

Maria de Anjou a murit la 29 noiembrie 1463 la mănăstirea Chateliers-en-Poitou, la vârsta de 59 de ani.

Note