Prințesa Louise-Élisabeth a Franței

Marie Louise Élisabeth a Franței, Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla (n. 14 august 1727, Versailles, Regatul Franței – d. 6 decembrie 1759, Versailles, Regatul Franței) a fost cel mai mare copil al regelui Ludovic al XV-lea al Franței și a soției lui, Maria Leszczyńska, și sora geamănă cea mare a Henriette-Anne. Ca fiică a regelui, ea era Fiică a Franței. S-a căsătorit cu Filip, Duce de Parma, al patrulea fiu al regelui Filip al V-lea al Spaniei devenind Ducesă de Parma.

Primii ani

Marie Louise Élisabeth a Franței și sora sa geamănă Prințesa Henriette Anne s-au născut la Palatul Versailles la 14 august 1727. A fost botezată la Versailles la 27 aprilie 1737. La curte era cunoscută drept Madame Royale, Madame Première, Madame Élisabeth iar în familie Babette.

Élisabeth a crescut la Versailles alături de sora sa geamănă Henriette și de surorile lor mai mici Marie-Louise, Marie Adélaïde și de fratele lor, Delfinul. Élisabeth era inteligentă și învăța repede. Dintre toți frații doar ea și fratele ei s-au căsătorit și numai Adélaïde și Victoire au trăit să vadă căderea vechiului regim sub domnia nepotului lor, Ludovic al XVI-lea al Franței.

Căsătorie

Logodna dintre ea și Infantele Filip al Spaniei a fost anunțată la curte în februarie 1739, când Élisabeth avea 12 ani. Filip era al treilea fiu al unchiului lui Ludovic al XV-lea, regele Filip al V-lea al Spaniei și deci era în linia de succesiune la tronul Spaniei. Anunțul viitoarei căsătorii n-a fost bine primit la curtea Franței deoarece erau șanse mici ca Filip să devină rege al Spaniei.

Căsătoria a avut loc la 25 octombrie 1739 la 30 km nord-est de Madrid, la Alcalá de Henares. În momentul în care Élisabeth a ajuns în Spania, eticheta de la curtea spaniolă era mult mai strictă decât la Versailles și, pentru a face lucrurile și mai rele, Elisabeth a descoperit că soacra sa, Elisabeta de Parma, era foarte dominantă. Ca rezultat, ea a petrecut cea mai mare parte a timpului departe de regină, jucându-se cu păpuși. Élisabeth i-a scris tatălui ei că este nefericită. La 31 decembrie 1741, la vârsta de paisprezece ani, ea a dat naștere primului ei copil, Isabella, care a fost numită după regină.

În 1745, sora mai mică a lui Filip, Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei, s-a căsătorit cu fratele mai mic al Elisabetei, Delfinul Ludovic.

Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla

Élisabeth a putut să părăsească Spania în 1748. În urma Tratatului de la Aix-la-Chapelle din 1748, care a pus capăt Războiul austriac de succesiune, împărăteasa Maria Tereza a Sfântului Imperiu Roman a trebuit să cedeze ducatele de Parma, Piacenza și Guastalla inamicul său, Filip al V al Spaniei. La îndemnul lui Ludovic al XV-lea, Filip și Elisabeta au devenit Duce și Ducesă de Parma.

În drum spre Parma, Élisabeth a vizitat Versailles, unde a ajuns la 11 decembrie 1748. I-a mulțumit tatălui ei pentru noul Ducat al soțului ei. În timpul celor câteva luni cât a stat la Versailles, ea a făcut cunoștință cu Madame de Pompadour, metresa tatălui ei, pe care a plăcut-o, fapt ce nu a fost apreciat de frații ei. În iulie 1726, cumnata sa, Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei, soția Delfinului, a murit la naștere. În ianuarie 1747, Delfinul s-a căsătorit cu prințesa Maria Josepha de Saxonia care a devenit foarte apropiată de Elisabeth.

Élisabeth a ajuns la Parma în octombrie 1749 aducând manierele franțuzești și bucătăria franceză. Cât a stat la Parma, ea și soțul ei au locuit la Palatul Colorno redecorat în stil francez. În 1751 s-au născut copiii ei Ferdinand și Maria Luisa, care a devenit copilul favorit.

Sora geamănă a Elisabetei a murit în 1752 iar Elisabeth s-a întors în Franța în septembrie, la mormântul surorii sale de la Saint-Denis. Se aștepta să rămână numai câteva săptămâni însă a rămas aproape un an. Élisabeth s-a întors în Franța din nou în septembrie 1757, pentru a aranja căsătoria fiicei ei Isabella cu arhiducele Joseph de Austria, viitorul împărat Joseph II. Căsătoria a avut loc în 1760.

Regele Ferdinand al VI-lea al Spaniei a murit fără să lase moștenitor în august 1759 și a fost succedat de fratele lui mai mic, Carol, care a devenit Carol al III-lea al Spaniei. Cât a stat la Versailles, Élisabeth s-a îmbolnăvit și a murit de variolă la 6 decembrie 1759. A fost înmormântată la 27 martie 1760 la biserica Saint-Denis lângă sora sa geamănă, Henriette. Mormântul lor a fost profanat în 1793 în timpul Revoluției franceze.

Arbore genealogic