Județul Cetatea-Albă (interbelic)

Județul Cetatea Albă a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Basarabia. Reședința județului era municipiul Cetatea Albă.

Întindere

Județul se afla în partea estică a României Mari, în sudul regiunii Basarabia. Actualmente teritoriul fostului județ aparține parțial Regiunii Odesa din Ucraina. Se învecina la vest cu județul Cahul, la nord cu județul Tighina, iar la sud cu județul Ismail. La est se afla granița cu Uniunea Sovietică, iar în partea de sud-est județul avea ieșire la Marea Neagră.

Organizare

Teritoriul județului era împărțit inițial în șase plăși:^[1]

1. Plasa Cazaci,
2. Plasa Tarutino,
3. Plasa Tașlâc,
4. Plasa Tatar-Bunar,
5. Plasa Tuzla și
6. Plasa Volintiri.

Ulterior, teritoriul județului a fost reorganizat în opt plăși:

1. Plasa Arciz,
2. Plasa Cazaci,
3. Plasa Ivăneștii Noi,
4. Plasa Liman,
5. Plasa Sărata,
6. Plasa Tarutino,
7. Plasa Tuzla și
8. Plasa Volintiri.

Pe teritoriul județului Cetatea Albă se aflau două localități urbane: Cetatea Albă, municipiu și reședința județului, respectiv Tuzla, comună urbană (oraș).

Populație

Conform recensământului din 1930 populația județului era de 341.176 locuitori, dintre care 20,9% bulgari, 20,5% ucraineni, 18,5% români, 17,3% ruși, 16,3% germani, 3,3% evrei, 2,3% găgăuzi, 0,1% armeni. Din punct de vedere confesional populația era alcătuită din ortodocși (79,0%), urmați fiind de lutherani, mozaici ș.a.

Materiale documentare

• Structura etnică a județului Cetatea Albă în anul 1930

Referințe

Legături externe

• Portretul României Interbelice - Județul Cetatea Albă