Józef Bem

Józef Bem

Portret din 1850 pictat pe pânză, în ulei, din colecția Muzeului Armatei Poloneze
Date personale
Născut[1][2][3][4][5]
Tarnów, Monarhia Habsburgică[6]
Decedat (56 de ani)[1][2][4][7][5]
Alep, Imperiul Otoman[8]
ÎnmormântatTarnów
CetățeniePolonia Congresului
 Imperiul Otoman (–)
Religiecreștinism
islam
Ocupațiemilitar
inginer
Limbi vorbitelimba franceză[9]
limba poloneză[9]
StudiiI Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie[*][[I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie (high school in Krakow, Poland)|​]] 
Activitate
Gradulgeneral 
Bătălii / RăzboaieBattle of Iganie[*][[Battle of Iganie (1831 battle of the Polish November Uprising)|​]]
Battle of Ostrołęka[*][[Battle of Ostrołęka (1831 during Poland's November Uprising)|​]]
Bătălia de la Timișoara
Bătălia de la Albești 
Decorații și distincții
DecorațiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​
Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari[*][[Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari |​]] 
Semnătură

Józef Zachariasz Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848.

Activitatea

La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.

După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Șiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a reușit să scape, fugind în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa. A murit în anul 1850 la Alep, Siria.

Note

  1. 1 2 Józef Bem, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
  2. 1 2 Jozef Zachariasz Bem, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  3. ↑ Józef Zachariasz Bem, Hrvatska enciklopedija[*]
  4. 1 2 Józef Bem, Opća i nacionalna enciklopedija
  5. 1 2 „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  6. ↑ „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  7. ↑ Bem, Joseph (BLKÖ)[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ↑ „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  9. 1 2 Autoritatea BnF, accesat în

Lectură suplimentară

  • Un episod din revoluția dela 1848-1849: trecerea generalului Bem În Moldova, Gheorghe Duzinchevici, Editura Tipografia "Mitropolitul Silvestru", 1943

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.